REVISTĂ BIBLIOGRAFICĂ: MARELE VORNIC ȘI CRONICAR AL MOLDOVEI – GRIGORE URECHE

    Unul dintre cei mai mari cărturari români din prima jumătate a secolului XVII este cronicarul Grigore Ureche. Istoricul şi scriitorul Grigore Ureche ne-a lăsat moştenire cronica originală în limba română Letopiseţul Ţării Moldovei. Această cronică se deosebeşte în mai multe privinţe de cele scrise în secolele XV-XVI. În primul rând Letopiseţul Ţării Moldovei este scris nu în limba slavonă, ci în limba română, pentru prima dată în istoria cronografiei ţării. În al doilea rând, spre deosebire de letopiseţele slavo-moldoveneşti din secolele XV-XVI, cronica lui Grigore Ureche nu a fost scrisă la comandă, ci din proprie iniţiativă. În al treilea rând, Letopiseţul Ţării Moldovei nu mai era scris de un prelat bisericesc, cum se făcuse de atâtea ori până atunci, ci de o persoană laică, reprezentantă a marii boierimi, cu înaltă funcţie în aparatul de stat al Moldovei.
      Născut la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținand funcții politice importante la sfarșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.
      Cronicarul de mai tarziu a invățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina si greaca, retorica si poetica. Reîntors în țară, a participat la viata politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar.
În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiati ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.
    Ca reprezentant al marii boierimi moldovene, Grigore Ureche descrie evenimentele, faptele şi acţiunile diferitelor personalităţi din istoria ţării sale prin prisma reprezentărilor sale, a clasei sociale din care făcea parte, aşa încît uneori întâlnim aprecieri de-a dreptul tendenţioase. În acelaşi timp, trebuie de menţionat faptul că acelaşi cronicar tinde să-şi scrie opera de pe poziţii obiective, ale intereselor patriei, ale luptei împotriva cotropitorilor străini şi ale luptei de eliberare naţională – scop nobil, care se impune cu deosebită acuitate în timpul vieţii celebrului cronicar. Letopiseţul Ţării Moldovei este scris într-un limbaj fluent, deosebit de plastic şi înţeles, fiind un apreciat monument de limbă şi literatură medievală românească. În epocile următoare (a doua jumătate a secolului XVII începutul secolului XIX) cronica lui Grigore Ureche a avut o răspîndire destul de mare în manuscris, contribuind la formarea multor generaţii de cărturari şi de luptători pentru neatîrnarea patriei.
      Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) până la à doua domnie a lui Aron-Voda. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întamplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un „scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“. Adversar al unei puteri domnești fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziția marii boierimi. A glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatarnarea țării și în special epoca lui Ștefan cel Mare. În politica externă, Grigore Ureche a promovat cu perseverenta ideea polonofila – izbavirea Moldovei de turci numai în alianța cu Polonia.
     Din anul 1845, când Mihail Kogălniceanu editează pentru prima dată opera cronicărească a lui Grigore Ureche şi până în prezent, au apărut zeci de ediţii, inclusiv la Chişinău, ale acestei monumentale lucrări. Pe această cale Letopiseţul Ţării Moldoveia căpătat o largă răspândire, intrând masiv şi pentru totdeauna în patrimoniul de valori culturale ale poporului român.
      A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Carligaturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrita din Moldova.

Letopisețul țării Moldovei / Grigore Ureche. – Chișinău : Ed. Hyperion, 1990. – 640 p.
Cartea înmănunchează letopisețele marilor cronicari moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce în întregime. Prin strădania cîtorva generații de cronicari moldoveni s-a făurit genul cronicăresc în Moldova, cel mai reprezentativ pentru vechea literatură moldovenească. Anume făurirea celui mai prestigios gen literar al Moldovei feudale și constituie prima trăsătură definitorie a prinosului cronicăresc la cultura moldovenească.

Ureche, Grigore. Letopisețul țării Moldovei / Grigore Ureche. – București: Ed. Minerva, 1978. – 224 p.
Cronica – Cartea ce să chiamă letopiseț, ce într-însa spune cursul anilor și descălecarea Țărîei Moldovei și viiața domnilor – este oglinda spirituală a omului. Cărturarul, cultivat la lumina scrierilor istorice și  antichității, știutor de limbi străine, scrie o carte în care folosește limba populară cea mai naturală, cu simpla preocupare de a-și face expunerea cît mai limpede și ușor de înțeles.

Veliciu, Dumitru. Grigore Ureche / Dumitru Veliciu. – București : Ed. Minerva, 1979. – 422 p.

În această carte, pagina scrisă vibrează, pe rînd, la bucuria începuturilor, la mîndria originii romane proaspăt descoperite, la uriașa înălțare de sub Ștefan cel Mare, dar suspină la scăderile treptate ce conduc către „zilele noastre”. Opera sa are un singur personaj, mare, unic: Moldova. Pentru ea a trăit, pentru ea a scris. Pentru libertatea și pentru ridicarea ei, prin opera sa, el a transmis un mesaj solemn urmașilor, posterității.

Publicat de Valentina LEAHU, bibliotecar
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s